Tipuri de puțuri


Un puț cu apă este o excavație sau o structură creată în sol prin săpare, forare sau prin alte metode cunoscute în domeniu, pentru accesul apei freatice în rezervoarele subterane. Apa din puț este trasă de o pompă submersibila Pedrollo. Există mai multe tipuri de puțuri cu apă, cele mai importante şi des întâlnite sunt:


Puțurile forate
 - sunt construite cu ajutorul unui instrument cablat sau unor mașini rotative de foraj. Forarea care străbate materialele neconsolidate necesită instalarea unei carcase și a unui scut pentru a preveni afluxul de sedimente și prăbuşirea acestuia. Acestea pot fi forate până la o adâncime de peste 300 de metri. Spațiul din jurul carcasei trebuie sigilat cu un material din ciment, pentru a preveni contaminarea prin drenarea apei de la suprafață în jos, în jurul părții exterioare a carcasei.

Puțurile absorbante - sunt construite prin infiltrarea unei conducte (țevi) cu diametru mic în nisip sau pietriș purtător de apă de mică adâncime. De obicei, un punct bine ecranat este atașat la partea inferioară a carcasei înainte ca țeava să fie introdusă în pământ. Aceste sonde sunt relativ simple și economice de construit, dar ele pot fi ataşate doar la robinete cu apă de mică adâncime și sunt ușor contaminate din surse aflate la suprafața din apropiere, deoarece acestea nu sunt sigilate cu un material de cimentare. Pot fi de două tipuri: sonde manuale sau automate. Sondele manuale, de obicei, ajung doar până la o adâncime de maxim 10 metri, pe când puțurile acționate de maşină (automate) pot ajunge până la aproximativ 15 metri sau chiar mai mult.

Puțurile săpate. Din punct de vedere istoric, acest tip de puțuri au fost săpate cu lopata de mână până când se ajungea la apă şi se forma un fel de baltă. Puțul era apoi căptuşit în jur cu pietre, cărămizi, țiglă, sau alte materiale pentru a preveni prăbușirea, iar deasupra acoperit cu un capac de lemn, piatră, sau țiglă din beton. Puțurile au un diametru mare și expun o suprafață mare la stratul acvifer. Aceste sonde sunt în măsură să obțină apă din materiale mai puțin permeabile, cum ar fi nisip foarte fin, nămol sau lut. Acest tip de puțuri au şi dezavantaje însă. Pot fi superficiale și lipsite de acoperire continuă, ceea ce le face predispuse contaminării din surse de suprafață din apropiere. De asemenea, pot fi predispuse perioadelor secetoase.